27 iul. 2017

Recenzie - „Panica” , de Lauren Oliver




Titlu: Panica
Autor: Lauren Oliver
Editura: Nemira
Colecția: Young Adult
Nr. de pagini: 368
Disponibilă: aici.
Sponsorizare: Editura Nemira



Un roman despre prietenie, curaj, frici si sperante, de la autoarea bestseller-ului Delirium.
Intr-un oras micut, unde tinerii sufera de claustrofobie, jocul Panica e singurul care le da sentimentul libertatii, prin probele absurd de periculoase.
Panica incepe ca atatea altele in Carp, un oras mort, de numai 12.000 de oameni din mijlocul pustietatii. Doar pentru ca era vara si nu era nimic de facut. Heather vrea sa participe la Panica, un joc legendar pentru cei din ultimul an de liceu, unde premiul si mizele sunt immense. Nu s-a considerat niciodata neinfricata, dar cand gaseste ceva si pe cineva pentru care sa lupte, descopera ca e mai curajoasa decat isi imagina. Lui Dodge nu i-a fost niciodata frica de Panica. Secretul pe care-l pastreaza cu sfintenie il va ajuta sa treaca prin joc. Dar ceea ce nu stie e ca nu este singurul cu secrete. Toata lumea are o miza. Pentru Heather si Lodge jocul adduce aliante noi, revelatii neasteptate si infiriparea primei iubiri. Dar si constientizarea faptului ca, uneori, lucrurile de care ne temem sunt cele de care avem cea mai mare nevoie.

Panica este genul de carte la care eşti conştient încă de la început că te va uimi şi captiva până la capăt.
Deşi primele impresii tind să fie adeseori permanente şi să ne influențeze părerile legate de oameni, această carte ne arată că situațiile extreme tind să scoată la iveală adevăratul conținut al fiecăruia. 
Titlul cărții face referire la jocul cu același nume, Panica, și la ceea ce provoacă el: senzația de adrenalină şi necunoscut pe care o simt concurenții, deoarece nimeni nu poate şti de ce este în stare o persoană atunci când se află într-o situație limită. 
Intenția autoarei cu fiecare personaj este un mister: nu se ştie cine va câştiga sau pierde, muri sau trăi. Deşi cele mai multe personaje au intenții bune, în acest context se aplică zicala "Drumul către iad este pavat cu intenții bune".

Recomand acest roman tuturor, pentru că te face să simți că trăiești periculos și chiar dacă ești doar un spectator, ai senzația că ești în pielea personajelor și că participi tu însuți la joc.




Heather se înscrie dintr-un impuls al momentului în Panica, un joc ce se desfăşoară în oraşul Carp de generații.
Însă acțiunea se axează în continuare pe a doua poveste principală a cărții, şi anume aceea a lui Dodge, băiatul singuratic care de curând a început să iasă cu grupul lui Heather, dar şi care este prins într-o idilă cu Nat.


Probele din Panică încep uşor: pentru a intra oficial în competiție, trebuie să înoți de la un capăt al unui lac până la celălat, noaptea, înconjurat de alți participanți şi spectatori. Însă pe măsură ce avansezi în joc, probele devin din ce în ce mai dificile şi mai personale, fiind create în aşa manieră încât să fie eliminați câțiva jucători cu fiecare rundă. 

Chiar dacă probele pun viața jucătorilor în pericol, arbitrii, a căror identitate nu este cunoscută de către nimeni, oferă doar două opțiuni pentru a ieşi din joc: fie pierzi, asta însemnând să fii eliminat sau să renunți chiar tu, fie câştigi. Totul ține de curaj. 


Heather este tipul de persoană care este interesantă fără ca măcar să încerce, iar prietenii săi, Nat şi Bishop, i-au fost alături de când se ştie.

Chiar dacă viața ei părea că se destramă puțin câte puțin, ea va afla pe parcurs cum poate influența un premiu judecata oamenilor şi cum interesele proprii pot afecta viețile mai multor persoane.
Deşi o bună parte din acțiune se axează pe relația de comoditate dintre ea şi Bishop, ne putem da seama că Heather începe să viseze la mai mult odată cu avansarea în joc, Bishop devenind un mijloc de suport.

Fiecare personaj are problemele sale când vine vorba de familia sau mediul în care s-a dezvoltat, însă Dodge pare să fie singurul căruia nu îi mai pasă de acest lucru. În schimb, el are un alt motiv pentru care participă în joc, unul personal.
Deşi pare dur, isteț şi descurcăreț, Dodge eşuează în a realiza faptul că inima lui a ajuns în mâinile greşite, însă continuă să spere până la final că decizia lui nu a fost una greşită.

Oare cine va fi în măsură să câștige jocul?

Vă provoc să aflați.



Panica te prinde în mrejele ei, te hipnotizează până la punctul în care singurul leac al vrăjii este finalul mult aşteptat, motiv pentru care îi acord nota 5/5.



Această carte a fost oferită pentru recenzare de către Editura Nemira, cărora le mulțumesc mult!
Intrați pe site-ul lor pentru a fi la curent cu noutățile și promoțiile lor.

Achiziționează Panica, de Lauren Oliver de aici.

6 comentarii:

  1. Am toate cărțile autoarei ( cele traduse si la noi ), însă nu am citit niciuna până acum.
    Descrierile sunt foarte interesante.
    Panica pare cea mai intrigantă.
    Mă bucur că ți-a plăcut, pentru că asta mă face să vreau să o citesc şi eu cât mai curând.
    Îmi place modul cum ai povestit acțiunea fără să dai spoilere.
    Pentru ca daca primeam vreun spoiler jur că mă suparam rau. 😂
    Per total pare o carte pe gustul meu.
    Felicitari pentru recenzie, foarte interesanta, si sunt sigura ca va starni interesul pentru carte. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu de ce dar mă duce cu gândul la Jocurile Foamei. Chiar am să o citesc ! Felicitări pentru recenzie !

    RăspundețiȘtergere
  3. Si pe mine mă duce cu gândul tot la Jocurile Foamei. Până acum nu am citit nicio carte scrisă de această autoare dar cred că Panica va fi în top 10 în biblioteca mea. Ca o idee așa, dacă doriți, puteti face un top al autorilor? 😇

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit primul vol. din "Delirium" si nu pot sa zic ca m-a impresionat intr-un mod exceptional. Cartea, dupa recenzie, pare destul de draguta asaca probabil o sa-i dau o sansa!

    RăspundețiȘtergere
  5. desi multe persoane au recomandat seria Delirium si celor care au trecut de perioada adolescentei, pe mine nu m au convins. mi s a parut mai mult decat light. in schimb, O zi din sapte este minunata. treci prin atatea stari pana o termini, incat ajungi sa te maturizezi si tu si sa te regasesti, asa cum face personajul principal. finalul..mneah! ecranizarea cartii...vai! <3 cel mai probabil voi citi si aceasta carte, candva!

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place ideea de joc si cred ca acest lucru aduce un plus cartii. Nu am citit-o, dar din recenzia ta nu suna rau deloc. Am observat ca este asemanata cu jocurile foamei si asta imi sporeste interesul, pentru ca am devorat atat seria cat si filmele. Nemira nu este una din editurile mele preferate, dar sunt cateva titluri care mi-au facut cu ochiul si le-am achizitionat. Felicitari pentru recenzie si ador ca reusesti sa trezesti prin recenziile tale un interes foarte mare cititorului doritor sa descopere o parte din actiunea cartii.

    RăspundețiȘtergere