Recenzie - „Cruzimea” de Scott Bergstrom

Titlu: Cruzimea

Autor: Scott Bergstrom

Editura: Nemira
Colecția: Young Adult

Nr. de pagini: 440

Disponibilă: aici.

Sponsorizare: Editura Nemira

Dupa rapirea tatalui ei, Gwendolyn Bloom porneste intr-o calatorie neasteptata, care devine o misiune periculoasa. Luandu-si alta identitate, coboara in infernul ascuns al criminalilor, al spionilor si al mintilor diabolice din Europa. Pe urmele singurului indiciu pe care-l are – un informator palestinian, care traieste in Franta – Gwendolyn trece prin mahalalele pariziene, prin cluburile de noapte din Berlin si prin localurile controlate de mafia din Praga.

Pe parcursul confruntarilor cu traficanti de carne vie sau diversi contrabandisti, adolescenta face o descoperire tulburatoare: pentru a-si aduce inapoi tatal in viata, trebuie sa fie la fel de nemiloasa ca mafiotii care il tin prizonier.

Cruzimea este o carte despre speranță, sacrificiu şi decizii pripite. Însă toate astea, şi mai mult, sunt ceea ce o fac o carte reuşită.

Gwendolyn Bloom este trezită din transa a ceea ce părea o zi perfectă atunci când doi agenți CIA apar la uşa ei anunțând-o că tatăl ei, un diplomat de succes, este dat dispărut.

Din ziua în care s-a trezit cu doi agenți federali la uşă, Gwen a ştiut că lucrurile nu vor mai fi normale niciodată, însă ea continuă să se agațe de iluzia fostei vieți până când lucrul acesta devine prea dureros de suportat. Aşa că în procesul de maturizare şi antrenare, ea află mai multe informații valoroase: că fiecare slăbiciune, în cazul lui Gwen fiind vorba despre persoanele iubite, va fi folosită de către inamic pentru a te înfrânge, iar la antrenamentele de Krav Maga cu o profesoară nemiloasă, adolescenta află regulile de bază: luptă murdar, nu ezita şi nu te da bătut.

Iar când antrenamentele se sfârşesc şi adevăratele provocări încep să apară una câte una, sentimentul bizar, dar plăcut pe care ea îl simte se amplifică cu fiecare luptă câştigată, iar frica şi ezitarea încep să dispară, creând astfel o persoană complet paralelă de vechea şi timida Gwendolyn Bloom.

Faptul că Gwen a crescut şi copilărit în diverse țări şi circumstanțe o ajută să comunice mai bine cu persoanele care interacționează cu ea, dar şi să vadă dincolo de aparențele înşelătoare ce îi apar în cale.

Unul dintre marile ei defecte este că deşi pare şi acționează fără milă, ea se investeşte în relațiile pe care le are cu ceilalți, chiar dacă se presupune că nu ar trebui să facă asta.

Odată ce ajunge în Berlin, ea începe să-şi adopte noua identitate, cea a Sofiei, cu succes, şi să gândească ca un adevărat spion, nechibzuit şi riscant, fiind dispusă să apeleze cu uşurime la trucuri murdare pentru a obține ceea ce doreşte. Ba chiar este dispusă să-şi pună şi viața în pericol în situații limită doar pentru a afla informațiile pe care le vrea.

Evoluția lui Gwendolyn este una rapidă, fiind nevoită să-şi învingă temerile de zi cu zi şi să înfrunte provocări mai dure decât cele de pe holurile liceului. Deşi ea şi-a pornit "aventura" cu nevoia de a-şi salva tatăl, începe treptat să-şi depăşească temerile şi să descopere că nevoia de adrenalină se transmite în familie.

Stăpână pe orice situație ce îi apare în cale, Gwen îşi pune creierul la treabă ajutată de conexiunile pe care le are, şi reuşeşte încet-încet să avanseze în ancheta proprie legată de dispariția subită a tatălui său.

Gwen nu era genul de persoană timidă, însă nu era nici sfidătoare. Aşa că atunci când a fost nevoită să se dea drept Sofia, acest lucru afectează şi personalitatea lui Gwendolyn, făcând-o pe aceasta mai încrezătoare şi curajoasă.

Orice semn de ezitare înseamnă o slăbiciune, iar slăbiciunile te pot ucide.

Însă în ciuda tuturor întâmplate, Gwen reuşeşte să se încreadă în propriul instinct, fapt ce o ajută să avanseze în anchetă şi să rămână în viață, iar per total cartea merită cu siguranță nota 5/5, şi sper că următorul volum va fi la fel de creativ şi ingenios ca şi acesta.